• Welcome


    Bun venit pe blogul meu. Aici puteți găsi povești scrise de mine, recenzii și câteva chestii care-mi trec mie prin cap. Oricine are ceva de spus, este liber să-și exprime opinia într-un comentariu (atât timp cât păstrează un limbaj civilizat).

    Contact yahoo:
    sashaivanov_blog@yahoo.com

  • Alătură-te altor 213 urmăritori

  • Like pe facebook

  • Arhiva

  • Povestile mele

  • Reclame

Recenzie – „Ultimul avanpost” de Lavinia Călina

*Am primit un exemplar din „Ultimul avanpost” de la Lavinia Călina, pentru o recenzie sinceră. Mulțumesc frumos! *

Detalii despre carte

Autor: Lavinia Călina
Titlu: Ultimul avanpost
Editura: Herg Benet

Descriere:

Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

Părerea mea:

Când mă apuc să citesc o carte a genului distopic mă aștept să am parte de multă acțiune, de comploturi, un erou/o eroină puternic/ă, iar Ultimul avanpost nu m-a dezamăgit. Încă de la început, prin intermediul prologului, autoarea ne pregătește drumul pentru a intra în atmosfera mai întunecată a cărții.

Viața lui Diane nu este tocmai ușoară, chiar dacă face parte din cei privilegiați: logodnicul ei este ca un copil răzgâiat, după care trebuie să „curețe” mereu, când se poartă frumos cu ea, când o tratează ca pe jucăria lui, apoi ea mai trebuie să facă și numai ce vor alții să spună ce vor ei, tatăl ei este mai mereu plecat și nu prea o ajută. Iar ca lucrurile să fie și mai complicate, este răpită și se trezește prinsă la mijloc între rebelii nemulțumiți care vor să schimbe sistemul și sistemul (din care și ea – vârnd, nevrând – face parte). Iar de aici chiar încep să se schimbe multe, viața Dianei este complet dată peste cap și nimic nu mai este ceea ce pare.

Mi-a plăcut tare mult cartea aceasta și m-a prins chiar de la început. Apoi au început răsturnările de situație, nimeni nu era de fapt cine aveam impresia că este și pur și simplu m-am trezit din ce în ce mai curioasă să aflu cum stau în realitate lucrurile.

Pe lângă asta, cartea a mai avut și multe momente de acțiune, Diane era mai mereu pe fugă, se mai trezea prinsă în câte o luptă care mă ținea de fiecare dată cu sufletul la gură. Mi-a plăcut și cum erau descrise scenele alerte, nici prea multe detalii ca să te plictisești, dar nici prea puține încât să nu mai înțelegi nimic.

Un alt lucru care m-a atras la această carte încă dinainte de a o citi, a fost faptul că acțiunea are loc în România anilor 2046. Am tot citit cărți ale acestui gen (Divergent, Jocurile foamei, Spulberă-mă, etc), toate au loc în SUA, în schimb acțiunea din Ultimul avanpost are loc în România, fapt pentru care am putut mai ușor să-mi imaginez ce citeam și mi-a venit mult mai ușor să trăiesc odată cu personajele.

Ce mai e atât de special la Ultimul avanpost care mi-a plăcut? Ei bine, eroina. De obicei mi-e ușor să îndrăgesc sau să urăsc personajul principal al unei cărți încă din primele pagini, dar cu Diane lucrurile au fost cam complicate. La început nu prea mi-a plăcut de ea, prea încrezută, prea dădea ordine în stânga și-n dreapta, avea o atitudine disprețuitoare față de mulți, dar pe măsură ce-am tot citit, am început s-o plac tocmai din cauza acestor lucruri; mi-am dat seama că nu-i chiar docilă, spune lucrurilor pe nume, nu acceptă să fie călcată în picioare, răspunde când e provocată, face față în situațiile dificile.

Și nu numai Diane mi-a plăcut; din multe puncte de vedere personajele Laviniei par cât se poate de reale, pentru că nimeni nu-i perfect, fiecare face greșeli, are cusururi, dar au și meritele lor, momentele lor de strălucire.

Vă recomand cartea aceasta dacă sunteți fani ai genului distopic, pentru că vă va plăcea cu siguranță. Dacă vreți acțiune, dialog mult, o carte care să vă țină cu sufletul la gură și să vă surprindă la fiecare pagină pe care o citiți, Ultimul avanpost, este pentru voi cu siguranță

Ultimul avanpost este o carte care m-a învățat că ar fi bine să ascultăm și ce are celălalt de spus și să nu presupunem tot ce-i mai rău despre ceilalți, că de multe ori nimeni nu este ceea ce pare, că nu trebuie să-i tragem pe alții la răspundere pentru acțiunile apropiaților lor și că niciodată nu vom fi mulțumiți cu ceea ce avem și că indiferent de forma de guvernământ, mereu vom vrea ceea ce nu avem sau ceea ce-am avut și-am pierdut.

Trailerul cățrii:

Rating: 5+/5

Reclame
Articol următor
Lasă un comentariu

5 comentarii

  1. Foarte frumoasa recenzia,si eu am citit-o (tot datorita autoarei si ii multumesc pentru asta)este o carte superba,exact genul meu de carte.Merita.

    Răspunde
  1. În curând: Copiii întunericului de Lavinia Călina | Writing with my heart
  2. Ultimul avanpost: Vânătoarea (book trailer) | Writing with my heart
  3. Wrap-up | Iunie & Iulie | Reading with my soul
  4. Top 5 Wednesday: Biggest badasses | Reading with my soul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: