• Welcome


    Bun venit pe blogul meu. Aici puteți găsi povești scrise de mine, recenzii și câteva chestii care-mi trec mie prin cap. Oricine are ceva de spus, este liber să-și exprime opinia într-un comentariu (atât timp cât păstrează un limbaj civilizat).

    Contact yahoo:
    sashaivanov_blog@yahoo.com

  • Alătură-te altor 213 urmăritori

  • Like pe facebook

  • Arhiva

  • Povestile mele

  • Reclame

Recenzie – „Chemarea Monstrului” de Patrick Ness

chemarea-monstrului-patrick-ness-recenzie-writing-with-my heart

Detalii despre carte

Autor: Patrick Ness, După o idee originală de Siobhan Dowd
Titlu: Chemarea Monstrului
Titlu în original: A Monster Calls
Traducator: Roxana Gamarț
Editura:Trei

Descriere:

Monstrul a apărut după miezul nopţii. Aşa cum fac monştrii de obicei.

Dar Conor nu-l aşteaptă pe acesta, ci pe cel din coşmarul său, care-l bântuie aproape în fiecare noapte de când mama lui s-a îmbolnăvit. Cu bezna, vântul şi urletele.

Monstrul acesta care-l vizitează e diferit. Sălbatic şi neîmblânzit. Şi vrea de la Conor lucrul cel mai periculos.

Părerea mea:

Am avut incredibilul noroc să câștig această minunată carte la un concurs organizat de cei de la YFC pe pagina lor de facebook, mulțumesc frumos!

Voi recunoaște că prima dată când am auzit de cartea asta pe Booktube nu prea mi-a atras atenția și nici când am aflat că va apărea și la noi nu am trecut-o imediat pe lista de cumpărături. Însă când am citit un fragment pus la dispoziție de editură și când am văzut acele minunate ilustrații nu am mai stat pe gânduri. Iar când am aflat că am câștigat cartea la concurs am fost atât de fericită!

Pentru Conor O’Malley viața este oricum numai ușoară nu. Mama lui este bolnavă de cancer, tatăl lui este în America, unde s-a recăsătorit, el are grijă de treburile casei, la școală nu mai are niciun prieten, singurele dăți în care este băgat în seamă este atunci când Harry îl bate pe Connor, iar pe lângă toate acestea în viața lui Conor este prezent un monstru mai înfiorător decât orice. Însă cine s-ar fi așteptat ca tocmai un monstru – altul decât cel pe care Conor îl cunoaște deja – să fie cal care îl va ajuta pe Conor în cele mai grele momente?

M-a amuzat tare mult momentul în care Monstrul a apărut, iar Conor a fost dezamăgit că nu era monstrul așteptat de el, iar atitudinea lui față de Monstru este una curajoasă și amuzantă în același timp. Mi-a plăcut foarte mult această primă întâlnire cu monstrul, începând de la cum a fost introdus în poveste, cum s-a prezentat, conversația lui cu Conor, până la ieșirea lui temporară din scenă.

Mi-a plăcut foarte mult că Patrick Ness a creat niște personaje verosimile pe care am putut să mi le imaginez cu ușurință ca fiind reale, existând acolo, undeva în lume, cu toții cu excepția Monstrului. Și asta este trist într-un fel; pentru că, citind cartea, am ajuns să-mi doresc să existe într-adevăr un Monstru pentru fiecare copil a cărui mamă e grav bolnavă, pentru fiecare copil al cărui singur părinte care-i mai este alături se stinge ușor.

L-am urât pe tatăl lui Conor, pur și simplu mi-a creat impresia că lui nu-i pasă deloc de fosta lui familie și tot ce face este să caute niște scuze care-i permit lui să se spele pe mâini de responsabilitățile pe care le are. În schimb mi-a plăcut bunica lui Conor, chiar dacă este mai distantă, a dat dovată de multă implicare. Curios este faptul că impresiile mele sunt total diferite de cele ale lui Conor.

Un alt lucru care mi-a plăcut a fost faptul că Patrick Ness a știut cum să mă ducă de nas. Mult timp am crezut că-i înțeleg motivele lui Conor, în special de ce acceptă bătăile lui Harry, apoi s-a întâmplat ceva aproape de sfârșitul cărții care mi-a schimbat părerea, însă scena din final, povestea lui Conor, adevăratul lui monstru, m-a făcut să realizez multe și am văzut totul cu alți ochi. Totodată acesta a fost momentul în care lacrimile au început să-mi curgă și a trebuit să țin niște șervețele lângă mine, pentru că altfel nu mai înțelegeam ce citeam.

Chemarea Monstrului m-a determinat să mă pun în pielea unui băiat invizibil, singur, ignorat care are nevoie de un Monstru pentru a se înțelege și pentru a-și accepta gândurile. Într-un fel îmi doresc să fi citit mai mult, însă îmi dau seama că finalul a fost perfect. Și știu că de câte ori îmi voi aminti de el voi avea lacrimi în ochi, dar fără să fiu tristă și asta în mare parte datorită Monstrului.

Reclame
Lasă un comentariu

7 comentarii

  1. Imi doresc sa citesc aceasta carte!

    Răspunde
  2. Ai reușit sa ma tentezi cu recenzia, felicitari! 🙂 trec cartea pe lista!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: